Doruri

Am atatea cuvinte de scris, atatea lucruri de facut…prea multe ganduri, prea multe idei… Mi-e dor de ei, de ai mei. Nu e o distanta prea mare si nici mult timp de cand ne-am vazut, insa astazi simt nevoia sa ii am aproape. Am starea aceea in care imi dau lacrimile cand vad o femeie in varsta care n-are bani sa-si plateasca consultatia la medic, merg singura prin parcuri si trec pe langa florarii…tanjesc dupa cineva care sa ma surprinda , insa singura ma imbarbatez si imi dau seama ca fericirea nu consta intr-o floare si nici in cineva care sa ma insoteasca … Fericirea mea este acolo, langa ei! Mi-e tare dor de bunicul…au trecut 12 ani de cand ne-am plimbat ultima oara pe bulevard, cu mainile la spate, pasind apasat pe calcaie…Viata mea ar fi fost atat de diferita acum. Mi-e dor sa il vad pe tata in tribune incurajandu-ma la meciuri, mi-e dor sa fiu ascultata de bunica la teme si sa ma intorc acasa fericita si s-o vad uitandu-se dupa mine pe geam. Mi-e dor de zilele acelea in care o asteptam pe mama cu masa pusa si ea se lumina la fata de fiecare data cand venea obosita de la servici… Mi-e dor de diminetile in care ne trezeam acolo, undeva…doar noi 2 si o patura grea.