Vagonul 411- locul 103

astrid-photography-old-town-alexandria-engagement-session-on-train-tracksM-am asezat pe scaunul din mijloc , mergeam cu spatele… nu imi placea  absolut  deloc. Priveam  pe fereastra  cum  gara ramanea in spate si analizam oamenii din jurul meu :  in fata o femeie in rochie scurta  neagra, cizme  cu toc si parul  cret  … vorbea la telefon  despre  diagnosticul  unei prietene – parea  medic  dupa  vocabularul elevat pe care il folosea; in dreapta un barbat isi rezema  capul de  geamul usii , iar in fata  sa  un domn in varsta  citea  despre designul  interior.

S-a  deschis usa … un baiat  tanar  s-a asezat  in stanga mea, langa geam. Si-a  scos  telefonul  si  evident  femeia  din mine  tragea cu ochiul  in ecranul sau … a pornit  camera  foto  si o tot  indrepta  spre  palmele  sale, spre  doamna  din fata…recunosc-  gandul  ca  ar  fi un obsedat ce  vrea  sa pozeze  picioarele  unei femei  nu m-a ocolit . Traim intr-o lume in care nu ma mai  mira  nimic, iar  gesturi ca acestea  reprezinta rezultatul lipsei de educatie si consecintele unor generatii nepasatoare … insa asta  nu  este o scuza  pentru gandul meu  necurat ! Intre timp, baiatul  primeste un apel  si  suparat povesteste cum i s-a stricat camera foto  si  incearca  sa  o repare insa nu stie ce  sa-i mai faca …

Ma simt vinovata … am judecat un om  nevinovat doar pentru  ca  traiesc  inconjurata  de  „stirile de la ora 17” . Nu  ma  cunosti, nu te cunosc… dar iarta-mi gandul !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s