Furtuna pe mare

Lume agitandu-se pe plaja, baiatul care imi aduce sezlongul in fiecare dimineata alearga acum de colo-n colo sa stranga umbrelele…salcia de langa terasa isi impleteste crengile in vant,iar valurile marii se urmaresc precum piesele acelea care cad unele peste altele la domino. Aud vuietul furtunii precum copiii care asculta marea cu scoicile la ureche…Nu caut adapost pentru ca stiu ca dragostea apare unde te astepti mai putin. Nisipul incepe sa se ridice precum privirea unei mame disperate, in fata lui Dumnezeu. Au mai ramas pete de culoare pe cer, pasteluri rozalii se pierd ambigue printre nori- nu e nici Soare, nu e nici Luna..doar dorinte incatusate in stele cazatoare si picaturile fierbinti a unei nopti de vara.
Sorb ceai de tei din cana, cu manecile suflecate, suspinand dupa covrigii din copilarie- obisnuiam sa alerg in pauze la coltul strazii,dar profesoarele ma trimiteau la „Cuptorul de aur” pentru ca le placea mai mult. Ganduri si doruri nespuse se pierd acum in mine asa cum marea sterge pasii de pe mal…nu fulgera, nu tuna, dar simt cum sufletul pluteste-n larg. Inec amarul cu o lingurita de miere si amestec aburii sufland ca in baloanele de sapun dupa care alergam in anii ce au trecut.
O noapte furtunoasa ca a lu’Caragiale ma-mpiedica s-adorm.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Furtuna pe mare&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s