Nu devii mama decat nascand

Mi-am dorit  intotdeauna  sa  simt  cum e sa fi mama…Am asteptat sa treaca anii , sa  fac  o  facultate si sa-mi gasesc un loc de munca. Nu am facut-o singura…El a  fost  mereu alaturi de  mine.Am hotarat ca  a sosit  momentul sa ne numim  parinti… dar  se pare  ca  mie nu mi-e sortit sa  fiu mama…cel putin nu  in adevaratul sens al cuvantului. Am incercat tot! Singura  solutie  a fost sa adoptam un copil. Nu mi-a fost prea usor sa-l aleg …paseam incet printre patuturi si auzeam in urma mea plansete. In fata mea … pe jos, pe covor…Daria (caci asa am botezat-o) a facut primi pasi.Toate asistentele aplaudau .Mi-am dat seama ca  era un semn, asa ca am decis…Ea urma sa fie copilul nostru. Avea  un an  si cateva luni… Imi curgea o lacrima  de fiecare data cand   lumea ma oprea pe strada  si-mi spunea ca semanam…Gandurile  acelea ca undeva  poate  cineva   plange dupa  ea m-au facut sa  jur  ca   ii voi spune Dariei cand  va creste, ca noi  nu suntem parintii ei adevarati.

Au trecut  asa de repede anii…Daria  are  aproape  16 ani…cred  ca   e  la varsta la care   realizeaza  ce e  mai  bine pentru ea.Nu mi-a  fost usor  deloc  sa  o vad   asa derutata…ratacita…straina de lumea in care   a crescut. Am luat-o in brate  si  i-am spus ca sunt dispusa  sa  fac orice  sa n-o mai vad plangand…Ma asteptam sa  ma roage  sa-i caut  parintii…dar  nu. Mi-a spus  ca-si doreste  un fratior. Am fost socata pe moment, insa asta nu m-a oprit   sa  sun din nou la orfelinat. Daria  l-a ales pe  Mike…asa il alintam  noi.

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Nu devii mama decat nascand&8221;

  1. Felicitari
    Esti o adevarata mamica.
    Eu am lucrat ca bona de la varsta de 19 ani cand inca nu aveam copil si am facut-o pentru mult timp.
    M-a emotionat foarte mult ce am citit si stiu cum e sa iesi pe strada si sa ti se spuna ca seamana cu tine cand defapt nu e al tau.
    Copii sunt cu adevarat norocosi si binecuvantati cu o mama pe care nu o pot caracteriza cuvintele mele sunt prea neansemnate pentru a te defini.

    Felicitari! 🙂

  2. Imi pare rau intr-un fel pentru ca eu nu am decat 17 ani si ceea ce am scris este decat o poveste imaginata …Insa imi pare bine ca totul a parut atat de real:)

  3. frumos, intr-adevar 🙂 Nu existau motive pentru ca Daniela sa creada ca nu e adevarat…
    Ai tu un stil de a-ti imagina povesti emotionante, de a surprinde si cele mai fine ganduri si nuante…

  4. Articolul tau m-a emotionat,mai ales ca e o prefigurare pentru ce se va intampla in familia mea peste doua zile.Pe 16 martie va aparea un baietel (care e al parintilor lui).Il asteptam de mult timp…
    Cat despre copii infiati,am cunoscut destui.Frumusetea sentimentelor exprimate in articolul tau e foarte departe de realitate.Nu vreau sa contrariez pe nimeni,dar in asemenea situatii intotdeauna cineva are de suferit fara vina.

  5. Cred ca ai dreptate. Dar mult mai putin vor suferi acei copii care nu au putut ramane cu parintii naturali, din diverse motive, daca se vor gasi oameni cu o inima mare care sa aibe loc si pentru ei. Viata nu e usoara dar poate fi mai frumoasa cand ai in jurul tau oameni care sa te doreasca si sa te iubeasca.
    Succes cu baietelul

  6. De ce vrei tu sa te maturizezi asa repede?
    Candva o sa termini o facultate si daca vrei mai faci una, chiar doua.
    Candva o sa devii si mama. La fel, daca vre, poti fi mama de mai multe ori.
    Insa la varsta asta frumoasa de 17 ani nu te mai intorci:). Chiar asa, cum mai e la 17 ani?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s