Amintiri

Zilele  acestea  in care   ba  ploua, ba ninge  si  toata  ceata   ce  se  asterne  peste  acoperisurile caselor … ma fac  sa-mi amintesc  de  anii in care  ploaia  insemna  prilejul de a-mi invita  vecinele  la joaca la mine  acasa…sau  zilele in  care  scriam  temele  pentru   scoala, asezata  la  birou…undeva  langa geam si ascultam fiecare  picatura  de ploaie   ce   pica pe  tabla   de   la pervaz.

Mi-am amintit  si  de   jocurile   pe  televizor … omoram rate si intram in aventurile lui Mario…chiar  si  acele  momente  in care  m-am hotarat  sa  renunt la o parte din jucariile  pe  care  nu le mai  foloseam si le-am oferit  copiilor orfani.Mi-am amintit cum am  trecut pragul   unei  case   de  copii pentru prima data,intr-un Ajun de Craciun…cum le-am ascultat  vociile  cantand  colinde si le-am vizitat  camerele, fara  sa-mi pese  de handicapul unora. Am incercat  sa   las  acasa   ura si  scarba  aceea pe  care  o simteam pentru parintii  care  nu  i-au iubit  sau   nu  au   avut  curajul sa-i  creasca…si  am incercat sa le ofer din putinul meu. Am  luat  in brate  o fetita  mai dolofana, si dupa cateva  momente  o  prietena   de a  ei  a  strigat  Denisa. M-am intors, uimita ca-mi cunostea numele…insa   intamplarea a   facut  ca   pe   fetita  din  bratele  mele  s-o  cheme  ca pe mine.Ma  simteam  ciudat…am  avut cateva  clipe in care  imi doream  sa  le  acord  sansa   fiecaruia  sa  imi  ocupe  locul in pat  acasa si  sa   vada  cum  e  sa ai o familie…sa  ma  invete  ca   ceea   ce  am  e   un fel  de  “lux” pentru ei…In  fine, am  aflat cateva povesti de viata  foarte   triste…si dupa  ceva timp  Mosul si-a facut aparitia.Ma asteptam sa se-nghesuie  cu totii in jurul  scaunelului  pe care   acesta  se  asezase, insa  au fost  educati atat  de   frumos…Fiecare a pasit  cu  teama  spre  barba  alba  imbracata  in costumul rosu  invechit si  si-a  recitat  poezia.Bucuria lor   la  deschiderea   fiecarei pungute si chiar  si  la  deschiderea usii-pentru ca  musafirii mereu  au  venit  cu o mana de ajutor pentru ei- m-a impresionat!

Imi  amintesc  o zi  de curatenie  in familia  mea…motivul  era vizita  unui copilas  de  la  casa  de copii de  langa  bloc.Ma hotarasem sa  imi impart  papusiile  cu  fetita  de la geam  care  ma privea in fiecare   seara  inainte  de culcare.Nu  imi  mai  amintesc  decat zambetul ei  la  fiecare bomboana pe  care i-o ofeream…Pentru cateva  ore,mama  si  tata   s-au   simitit  de  doua  ori  parinti!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Amintiri&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s