Denise

E ciudat cum oamenii renunta la lucrurile frumoase din viata lor doar pentru a-si satisface curiozitatea… pentru a vedea daca exista lucruri mai bune sau mai frumoase de atat. Asta nu inseamna neaparat ca acesti oameni nu vor sa se multumeasca cu putin pentru ca de multe ori nemultumitului i se ia darul si acestia ajung sa regrete pasul facut si sa realizeze prea tarziu valoarea lucrurilor la care au renuntat. Ceea ce este trist este faptul ca multi dintre noi au nevoie de aceste regrete si de acesti pasi gresiti pentru ca altfel nu ajung niciodata sa realizeze ce au de pierdut.

Si totusi exista si persoane care sunt constiente de valoarea celor din jurul lor, insa prefera sa caute ceva nou…fie pentru a-i proteja pe acestia din urma , fie pur si simplu din dorinta de a lasa la o parte trecutul si de a privii spre viitor. Exista si posibilitatea sa nu faci parte din nicio categorie sau sa ai putin din toate… totul depinde de tine si de felul tau de a gandii.

…simt ca timpul trece prea repede, ca nu apuc sa traiesc fiecare moment la adevarata sa valoare, ca toate se invart pe langa mine si nu pot sa le opresc. Anul acesta a fost destul de ciudat, un amestec de sentimente, un lant de slabiciuni care a reusit sa ma incatuseze in ceva ce nu sunt.
…sunt cativa oameni pe care i-am cunoscut anul acesta si care au reusit sa ma inteleaga, lucru care a dus la un sentiment destul de placut si pe care recunosc ca nu-l prea cunosteam …prietenia.Imi amintesc anii trecuti cum ma uitam la telefon si numaram mesagele de sarbatori…erau destul de putini oamenii care se gandeau la mine sau poate ca existau si altii insa nu o aratau. Anul acesta am fost placut impresionata de voi si cred ca de fapt corect ar fi sa spun- de noi pentru ca stiu ca in fond e vorba despre felul meu de a ma comporta cu cei din jur si de felul lor de a raspunde…este vorba despre felul nostru de a interpreta unele lucruri si depinde de cat de receptivi suntem in unele situatii.
Anul acesta am reusit sa construiesc mai mult , sa intaresc bazele unei vechi prietenii din copilarie …bineinteles ca nu am facut-o de una singura, ci alaturi de o persoana ce sunt sigura ca va face mereu parte din “albumul” meu, o amprenta destul de bine imprimata in sufletul meu. Am inceput sa inteleg mai bine unele lucruri ce tin de viata, destin, soarta…sa accept oamenii asa cum sunt si sa nu-i judec pentru ca desi se spune ca ne nastem egali eu am ajuns la concluzia ca desi in multe cazuri ne asemanam , in realitate cu totii suntem diferiti.
12 luni in care am reusit sa inchid unele capitole din viata mea si in acelasi timp sa incep altele. 365 de zile in care am continuat sa lupt si nu m-am dat batuta desi au fost momente cand eram pe punctul de a renunta…insa am avut alaturi de mine pe cine trebuia. 8760 de ore in care n-am incetat sa respir , desi au fost clipe cand simteam ca ma sufoc…si lista poate continua in minute, secunde etc.

De la Bogdan am primit
O urare sa va zic,

Doamne binecuvanteaza,
Agentia ce urmeaza,
Blogusor cu patru boi,
Blogusor manat de noi.

Dau urarea mai departe, altui blogger de departe,
Unui blogger tot vestit, tot din Prahova venit.

Craciunul acesta a fost destul de ciudat…ciudat de normal mai bine zis si nu neaparat pentru ca nu am patit nimic sau pentru ca nu m-am certat cu nimeni cum obisnuia sa se intample in perioada aceasta anii trecuti, ci mai degraba pentru ca am avut parte de o zi linistita in care am incercat sa le ofer celor din jurul meu un zambet si cateva cuvinte din tot sufletul si sincere. Mi-am amintit cu drag de anii trecuti si de persoanele dragi pe care le –am avut alaturi, am fost placut impresionata de faptul ca anul acesta am primit mult mai multe mesaje decat ma asteptam si mi-am dat seama ca am castigat o gramada de prieteni odata cu aceasta schimbare (facultatea) si nu in ultimul rand am luat cateva hotarari pe care sper sa le respect si sa am puterea necesara sa le duc la bun sfarsit .
Imi pare rau ca nu am putut sa fiu aproape de toata lumea de care mi-as fi dorit insa m-am gandit la toti/toate si chiar daca distanta dintre noi e mare, in seara aceasta va simt mai aproape ca oricand
Sarbatori linistite tuturor si sa aveti parte de un an nou fericit din toate punctele de vedere !

Sunt zile in care nu inteleg de ce lumea se plange si sufera fara sa ridice privirea din pamant… sunt zile in care nu am curaj sa zambesc pentru ca mi-e teama ca cel de langa mine nu poate sa-mi raspunda la fel … mi-e teama de acel zambet fals pe care multi oameni din jur prefera sa il foloseasca doar pentru a ma face sa ma simt bine..Nu vreau asta! Nu vreau vorbe goale si nici lucruri spuse doar de dragul de a te face sa zambesti…Nu vreau o lume roz in care nimeni nu clipeste si toti privim spre viitor. Azi e una din acele zile in care prefer o realitate dura, o lume plina de oameni care nu zambesc , o mare de necunoscuti pe langa care pot sa trec fara sa le pese de ce nu le zambesc, un cerc de vise pe care speram sa le implinim desi nimic si nimeni nu ne ajuta din anturajul in care traim.

Cu totii avem slabiciuni, defecte..insa ale mele par atat de ciudate, atat de nepotrivite ptr firea mea. Incerc sa le domin, sa le ignor, sa ma lupt cu ele cumva…dar lupta e prea grea si continui sa pierd in fata lor. E mult prea riscant sa alegi sa treci pe langa ceva ce iti place si-ti doresti , dar pe care stii k nu-l poti avea doar pentru tine … si totusi te opresti si accepti jumatatea ta. Te multumesti cu putin, desi stii ca meriti mai mult. Nu ai forta suficienta sa mergi mai departe , sa ocolesti ispita…mai ales cand stii ca e posibil sa fie singura ta sansa sa te aproprii de acel ceva/cineva. Ai senzatia ca in momentul acela se termina lumea si nu vrei ca totul sa ia sfarsit asa…dar nu faci decat sa te implici intr-o relatie pacatoasa, un viciu, o situatie mult prea dificila pentru tine si oricand poti claca. E nevoie de mult prea putine sentimente, de multa indiferenta si tarie ca sa poti trece peste asa cva…lucruri de care tu n-ai dat dovada cand te-ai oprit in fata sa.

Viata  de  student  este   din ce in  ce mai  frumoasa , bineinteles atunci cand  stii sa-ti alegi oamenii  din jurul  tau sau sa te lasi   ales  de  catre  ei. Am  cunoscut   o multime  de  oameni  noi, fel si fel de   tipuri de  gandire, de comportament si  chiar  moduri diferite  de  a    comunica cu cei din jur. Am  reusit sa ma integrez   intr-un  grup minunat de oameni  si sper  sa  reusesc  sa   raman  pe aceasta pozitie  in continuare  si  asta   datorita   unei  persoane  foarte speciale din  viata  mea… omul   care   mi-a  fost   alaturi la bine si la  greu   inca  de  la  varsta  de  3 ani. Nu am cuvinte sa-i multumesc  si  imi doresc din tot  sufletul   sa   ne amintim cu  drag   de  toate  acestea   peste  cativa  ani.

Chiar daca  perioada  aceasta  presupune  multa  munca, o cantitate mare de informatie  ce trebuie cumulata  intr-un  timp  relativ  scurt si  destul  de  multe  cheltuieli… nimic numai  conteaza  atunci  cand   esti inconjurat  de  genul acesta de oameni care  te   pot face  sa  zambesti atunci  cand   iti vine  sa   plangi, care   te pot   face  sa  uiti  atunci  cand   tu traiesti  din  amintiri, care  te pot   face  sa  alergi atunci  cand tu nu stii sa mergi…

[am intalnit intrebarea aceasta   din intamplare  pe o retea de socializare...si  inca  n-am reusit  sa   aflu  un  raspuns.sincer, eu ma intreb daca   fluturii au timp sa se indragosteasca pentru ca   viata lor  inseamna  o singura zi...inclin sa cred  ca   da, fiind  ca   e   suficient  sa  dea din aripi intr-un mod diferit  sau sa   fie inzestrat  cu  o  culoare  si  undeva,cineva  sigur  il/o va observa ...  de   aici  poate  incepe o poveste frumoasa , dar din pacate  prea  scurta .]